Joaca de iunie

Si uite ca am mai gasit putin timp liber si de cateva portrete in studio. Ii multumesc din nou Anei pentru rabdarea avuta.

Cinci

Cinci ani,
cinci persoane dragi,
cinci rezultate de care sunt mandru,
cinci medii de cinci,
cinci minute pana la scoala,
cinci minute pauza,
cinci tigari pe zi,
cinci lei amenda,
cinci banci pana la tabla,
cinci minute de invatat,
cinci profesori de engleza,
cinci pungi de mini-brezel,
cinci sali pe coridor,
cinci porecle de liceu (pepe, simo, smarandescu, pleata, codita),
cinci fotografii postate acum.

Poate asta inseamna pentru mine "elevul de cinci".
Toate astea s-au dus acum cinci zile. Au fost ani frumosi de scoala in care am cunoscut persoane pe care o sa le tin minte toata viata.

Sunt cativa carora vreau sa le multumesc pentru sprijinul acordat, pentru "palmele" date, pentru faptul ca mi-au fost profesori sau colegi.


D-na profesoara Anghel Carmen - O fiinta mereu vesela, mereu activa. O persoana de la care aflii mereu ceva nou. Ii multumesc ca a avut incredere in mine desi nu ma cunostea decat din spusele altor profesori. Mi-a fost alaturi si mi-a dat incredere sa trec mai departe chiar daca aveam de sustinut un serviciu si o scoala in acelasi timp. In continuare va ascult sfaturile...

D-l Constantin Nicolaie - Un profesor care mi-a raspuns la toate intrebarile. Un profesor care a stiut sa ma invete meserie exact asa cum vroiam eu sa invat. Mi-a fost alaturi la toate olimpiadele si s-a bucurat alaturi de mine de fiecare reusita. De asemeni a stiut sa-mi inteleaga problemele si chiar m-a ajutat sa le rezolv. Un profesor care merita din plin tot respectul meu. Tot binele din lume! Va doresc o clasa de elevi receptivi care vor stii sa va aprecieze munca...

D-na Mocanu Galina - Sau.. profa` de mate... Vreau sa va multumesc pentru aproape corijenta ce-am avut-o. Daca v-as fi ascultat de la bun inceput si invatam macar o jumate de ora in fiecare seara, acum stiam tot ce am fost nevoit sa invat intr-o saptamana. Constat cu parere de rau ca matematica este totusi frumoasa atunci cand iti dai silinta sa o intelegi...



D-na Stancescu Carmen - O fire romantica, visatoare. Nu o sa va uit zambetul din ziua in care am citit in fata clasei o poezie de 8 martie cu iz senzual, dedicata tuturor doamnelor si domnisoarelor prezente. In numele clasei vreau sa va multumesc pentru faptul ca ne-ati condus si ati facut in asa fel incat sa ajungem cu bine la final toti. Ne-ati fost diriginta, profesor de limba romana si prieten atunci cand am avut nevoie. Sper ca si urmatoarele generatii sa fie macar la fel de cuminti precum am fost noi in ultimii doi ani de scoala....



Individul de mai sus mi-a fost mai mult decat un coleg de banca, mai mult decat un prieten, mai mult decat un om cu care am putut vorbi ORICE. Carbune, iti multumesc pentru toti covrigeii mancati in timpul orelor, pentru tot nisipul pe care mi l-ai bagat in cort la mare, pentru toate berile pe care le-am baut in H/H, pentru toate copiutele de la lucrari si teze, pentru toate orele cand leneveam in ultima banca, pentru ca-mi esti un prieten drag. Sper sa ramanem asa pana terminam 20 de licee de acum in colo...


Nu vreau sa-l uit pe D-l Trupina Marian, maistru de practica ce m-a invatat mai mult decat electrotehnica. De la dansul am invatat sa fiu meticulos cu ceea ce fac si sa nu ma las pana nu-mi iese treaba asa cum vreau. Va multumesc pentru tot ce m-ati invatat!

Noaptea muzeelor

M-a prins si pe mine febra legata de Noaptea Muzeelor, asa ca am iesit la pozat. Multa agitatie, aglomeratie, gunoaie, masini, biciclete, expresii, nervi, zambete...

Dintre toate acele expresii, am ales doar una.


Totusi, spre finalul parangheliei mi-a atras atentia si o vitrina...

Un copac

Voi incerca sa aduc macar un petic de iarba pe care sa-ti odihnesti oasele cand supararile te apasa. Voi incerca sa fiu un copac tacut de care sa te sprijini, sa-ti umbresc arsita zilei si sa te mangai cu frunzele mele. Voi inflori pentru tine in fiecare an si-mi vei gusta din fructele dulci ce vor creste cu dragostea ta. Voi dansa incet, aducand o adiere pentru a respira usor cand ti-e greu. Iar fosnetul meu iti va canta "te iubesc!" in fiecare dimineata.

Foto de produs

O noua serie de fotografii de produs pe site.

>>Click!<<

La multi ani !

Ieri, blogul meu a implinit un anisor :)

La multi ani !

Oglinda 2

Acea palpaire ce-o asteptam, mi-a aparut in somn in jurul orei 5 dimineata, cand sesiunea mea de odihna era deja pe duca. Acum stau din nou in fata oglinzii, iar aceasta imi sopteste incet cum ca ar vrea sa auda o poveste. De data asta voi inchide ochii si voi ingana timid cantecul ce-mi leagana simturile. Shhh! Il aud deja... il simt... Imi revin in minte cuvinte... iar totul incepe sa se lege intr-un cantec ce "suna cel mai bine...". Asa cum acum suntem doar noi si focul de pe nori, urmeaza furtuna. O astept... sunt pregatit pentru ea, desi sunt convins ca ma va lovi exact atunci cand cred ca m-a ocolit.

Oglinda

Stau in fata oglinzii si nu aud nimic. Cred ca am sa-mi astup urechile in speranta ca o lumina vaga se va juca pe pleoapele mele... Noapte buna!

Lumea mea de pe tavan

Iti dezgolesc genele de grijile de peste zi, iti sarut buzele pentru a scoate la iveala dorinta. Iti ascult scancetul timid si iti simt mana ce ma strange involuntar. Te privesc goala, tremurand pe nisip, stropita de valurile ce se sparg de stanca de langa noi. Focul ne arde si nu-i nimic pe lume sa-l mai stinga acum. Esti a mea pana in zori si te voi face zana marii numai pentru mine. Iti voi descoperii fiecare particica a trupului si fiecare vibratie a sufletului ce striga dupa ajutor. Noaptea pune stapanire pe plaja iar noi picam in capcana placerii udati de valuri, acompaniati de vuietul marii si captivati de jocul din care pare ca nu vom mai iesi vreo data... Asa arata lumea mea de pe tavan....

Oua umplute

Da... m-a apucat o nebunie. Citind blogul Danielei, mi s-a facut pofta de oua umplute, asa ca m-am pus pe treaba si mi le-am "construit" singurel. La final, infomatat deja... am tras cateva cadre.

Multumirile ii revin mamei ca a cumparat oua, Danielei ca a postat pe blog "reteta" si... mie :))

A venit bunica ver. 2

Va mai amintiti? A venit bunica...

Uite ca bunica a mai venit odata si asa a aparut versiunea 2...

Cristina - Portret

E ceva timp de cand nu am mai postat pe blog fotografii. Ar cam fi timpul...

Multumirile ii revin Cristinei pentru frigul suportat.

Invatam sa numaram pana la 10

Hac... parerea mea e ca oamenii invata sa numere dabia dupa varsta de 18 ani. In seara asta, eu am invatat sa numar pana la 10. Astfel am aflat cum e cu 2 (ah!... 2-ul ala....), cum e cu 3... si restul pana la 10.

Daca tot invatam sa numaram, propun sa numerotam locurile pe unde ajung hainele. Astfel in situatii de criza e mai usor :D. Tu ia numerele impare, iar eu pe cele pare....

Deal ? ;)

Un sms...

Frumoase gandurile cu care adormi. Acum e timpul sa adorm si eu... voi adormii cu gandul la ceva frumos... la ceva ce n-a mai fost pe pamantul asta. O lume in care vom fi doar noi doi... o lume in care fiecare zi si fiecare noapte incep tinandu-ne de mana... incep cu primul sarut, incep cu prima bataie a inimii ce-o simti mai puternica decat toate celelalte.

Ureaza-mi noapte buna, caci e randul meu sa dorm gandindu-ma la zana ce mi-a iesit in cale.

Despre somn

Stiti cum este sa urasti sa dormi dupamasa, dar sa fie acea exceptie cand chiar adori sa faci asta pentru simplul fapt ca ea este acolo si o strangi in brate? Stiti cum este sa urasti sa nu ai o perna in timp ce dormi, dar sa uiti ca nu o ai pentru ca iti sustii capul cu mana pentru a o privi in timp ce doarme? Stiti cat de neplacut e sa te inghionteasca cineva in timp ce dormi, dar sa adori sa se culcuseasca in tine si sa o strangi in brate pentru a fi si mai aproape? Eu stiu...

Acum e tarziu, e deja 2:30 dimineata. Ea ma intreaba de ce nu dorm la ora asta. Nu dorm pentru ca somnul nu e lafel de placut de unul singur. Imi doresc sa o strang in brate, sa sting televizorul si sa ma las purtat de vise impreuna cu ea.


Noapte buna!

Lumina calda a lumanarilor ce arunca umbre jucause peste tot, ghideaza fiecare atingere, fiecare sarut, fiecare privire ce face cat 100 de cuvinte. Ea suspina discret in timp ce tot ce este in jur dispare. Nu mai exista realitate, telefoane, draperii, asternuturi, ziua de maine... exista doar buze fierbinti, ce sunt doar legatura a doua suflete pline de dorinta. Exista doar pasiunea si dragostea ce transpun camera intr-o lume de vis, intr-o lume a imaginatiei si a fanteziei...

Un mic sfat

Un mic sfat de la mine, dragii mei. Când sunteţi într-o situaţie uşor necunoscută, NU puneţi întrebari. Răspunsurile, dacă vor vrea sa vină, vor veni de la sine. Pur şi simplu nu insistaţi. Nu se ajunge nicaieri. Mi-am dat seama de asta puţin cam târzior, sper totuşi ca nu prea târziu.

O seara cat mai plăcută tuturor!

Valentine`s day

Astăzi cică ar fi 14 februarie şi că tinerii (spun tinerii, pentru că oricine iubeşte este tânăr în suflet), sărbătoresc "Valentine`s day". Se spune că ar fi ziua îndrăgostiţilor, dar din ce am văzut astăzi într-o oră de plimbare prin centrul oraşului, după o zi obositoare de muncă, aş putea numi-o "Ziua ursuleţilor de pluş". Am numărat cel putin de 50 de ursuleţi purtaţi predominant de bărbaţi, în cele mai diferite ipostaze: La subraţ, în cârcă precum un copil mic, în ghiozdan cu o lăbuţă ieşită pe afară, în pungi de cadouri, in sacoşe de rafie "ecologice", pe ghidonul de la bicicletă, pe bancheta din spate a maşinii sau a taxiului, ori simplu in braţe.

Am văzut astăzi ursuleţi ce învătau pentru prima oară să traverseze strada regulamentar, ursuleţi ce se uitau după alţi ursuleţi, ursuleţi galbeni, ursuleţi roşii, ursuleţi cu mai mult păr, ursuleţi cu mai putin păr, ursuleţi cu sau fără ochi, ursuleţi brand, ursuleţi pereche, ursuleţi in poziţii obscene şi multe altele.

Concluzia? Haidem să numim ziua asta "ziua ursuletilor de pluş".

Ore... timp

Desi au trecut atatea ore de atunci, inca mai simt capul ce se culcuseste pe pieptul meu, mana ce-mi mangaie abdomenul, si... acele buze moi ce se lipesc de ale mele exact atunci cand am cea mai mare nevoie...

Curaj

Astazi a fost o zi curajoasa. Am avut curajul sa fac ceva ma innebuneste de ceva vreme... Nu a fost usor, dar m-am simtit mai bine dupa....

O seara placuta va doresc... si cum bine spunea un "guru" printre doamnele din mediul rural.... "Iubiti-va mult!"

Cuvinte... din nou

Asa cum spuneam intr-un post anterior, sunt cuvinte care suna bine doar daca sunt rostite de ea. Lista continua cu " Supercalifragilisticexpialidoucious ". Pot spune ca acest cuvant, este printre primele care m-au facut sa o recunosc dintr-un milion.

Acea sambata din viata mea.

Din nou momente placute pe care le-am asteptat de-o viata... sa ies obosit de la serviciu si sa stiu ca prima persoana pe care o intalnesc este ea, sa alerg fara motiv pe culoarea verde a semaforului, sa stam imbratisati pe o banca timp de cateva momente ce mi s-au parut a nu se mai termina, sa fie totul numai umbra si lumina, sa privesc acei ochi ce spun: "hai sa ne jucam, vrei? cunoaste-ma! te provoc!", sa simt acea vibratie ce pana acum doar am crezut ca o simt... Toate astea ma fac sa ma simt EU, ma fac sa gandesc mai liber, sa fiu mai ordonat cu tot ce ma inconjoara. Simt ca e acel "ceva" mic acolo... al meu.

O alta ea ? Nu.

Hmm... M-am tot gandit zilele acestea... oare este "o alta ea" ?

Cu siguranta ca nu. Daca ar fi fost o oarecare alta, probabil ca nu ar fi fost acele sms-uri din fiecare dimineata a lunii noiembrie, nu ar fi fost acele priviri, nu ar fi fost acele recente nopti petrecute impreuna, in care adormeam imbratisati si nu mai contau nici tipetele vecinei de sus, nici zgomotul masinilor de pe strada, nici felinarul acela ce strabatea doua camere pana sa ajunga fix pe pleoapele mele. Conta doar ea... cine 'ea'?... ACEA 'ea'.
De ce spun asta? Pentru ca nu ar putea fi altfel, atunci cand simti ca vrei sa-i spui in fata 1000 de cuvinte care sa nu fie suficiente pentru a exprima tot ce e acolo undeva in tine, si te impiedica acel zambet blajin, dar plin de inteles... te impiedica ceva... te simti precum un copil care-i spune prima oara unei fete ca o place, te simti ca dupa primul sarut, cand vrei sa te ascunzi dar arzi de nerabdare pana la urmatorul sarut...

Început de februarie

Ianuarie s-a terminat. Ea mi-a oferit acele zile pe care mi le-am dorit de când ma ştiu fecior. Peste toate acele zile, toate acele momente, peste cele 3 lumânărele ce licăreau în beznă şi aruncau umbre tandre pe perete... peste toate acestea, ea are un dar. Darul de a mă face să zâmbesc exact atunci când am mai multă nevoie, atunci când chiştocul de tigară s-a strivit de scrumiera.
Ea va continua povestea aici.

Seara lui 22-ianuarie-2009

A fost un vis?
A fost o întâmplare?

...Spune ea...

Eu spun ca nimic nu e intamplator in viata. Daca nu a fost un vis, cu siguranta a fost de vis. 18 ore care au amplificat 3 sentimente deja profunde. Cu o cana rosie... un tricou gri... o noapte... o dimineata.... si restul zilelor ce vor urma.
Din dimineata zilei de 15-ianuarie-2009, sunt un alt om... Am inceput sa si scriu pe acest blog, nu doar sa arunc o serie de fotografii. Asta printre multe altele.
Revin, si spun ca nimic nu e intamplator... nu au fost intamplatoare privirile... nu au fost intamplatoare atingerile... nu au fost intamplatoare zambetele... nu au fost intamplatoare sentimentele ce s-au scurs. Dupa o noapte in care am motait din cand in cand cu nasul in acel par roscat, iar restul timpului am analizat cu privirea fiecare particica goala a trupului, pot spune ca nimic nu e intamplator.

De astazi... ascult culorile cerului....

Cuvinte...

Pe lumea asta exista miliarde si miliarde de cuvinte... Cu toate acestea, sunt cuvinte care suna bine doar daca sunt rostite de cineva anume...
Imi vin acum in minte doar doua:
"Tsutsiii" [ţuţii] si "Pornache" [pornache]

Aceste doua cuvinte, ma fac sa o recunosc dintr-un milion de altele.

Si nu, nu pot sa nu trisez... "in dragoste si-n razboi, totul e permis", nu-i asa?.




P.S.: 15 minute pana la inceputul sfarsitului...

Titlu? Sa-i spunem "Ziua a 5-a"

Se spune ca visul este prima si cea mai puternica legatura cu subconstientul... (sau poate sa il numim inconstient?). Atunci cand esti treaz, inconstientul este bine controlat. Asta o poate face oricine. Totusi cine poate controla inconstientul in somn, este cu siguranta o persoana puternica. Apreciez astfel de oameni... eu incerc de mult timp sa controlez in somn inconstientul, si pana acum am reusit doar sa imi creez instinctul de a ma inveli si de a sta departe de marginea abrupta a patului. Aseara am reusit sa dorm, chiar daca m-au inconjurat vise interzise temporar. Poate ca imi doream sa fiu treaz si sa povestesc ce fac in momentul respectiv... sau ce am facut in ziua precedenta... sau sa spun cat de bine mi-ar fi acolo. Cu siguranta or sa vina acele zile cand o sa povestesc ce fac in momentul respectiv... sau ce am facut in ziua precedenta... sau... sa simt cat de bine imi este acolo.....

Ana - Portret

Over the city

In asteptarea lui douazeci si doi...

Este ora 2:30 dimineata, am incercat sa dorm, dar m-au trezit vise interzise temporar. Nu mai pot dormi acum, ma simt bine, sunt relaxat... parca acele doua ore de somn au fost o eternitate.
Astazi m-am plimbat putin. Am pornit de la statia de metrou Brancoveanu si am luat-o usor la pas pe langa felinarele ce acum cateva luni se stingeau parca printr-un miracol atunci cand treceam pe langa ele. Am incercat sa prind ceva zapada inainte de a se topi, dar nu am reusit. Am gasit doar un om de zapada pe jumatate topit si imposcat cu noroi, si nu... nu avea o cana rosie pe cap, deci nu era dorinta mea. Acel om de zapada cu o cana rosie pe cap, va veni probabil in seara lui douazeci si doi ianuarie. Astept cu nerabdare acea zi... Am emotii mai mari decat aveam cand eram mic si stiam ca se apropie 25 decembrie.

PS: Stiu ce melodie voi asculta in noaptea asta...

Ninge iar peste batranul Bucuresti

Este seara, stau pe birou, privind pe geam fulgii care cad incet in curte. Totul devine din nou alb... curat... placut... Este printre putinele mele momente de melancolie blegoasa. Ganduri interzise temporar, imi inunda creierul si incerc sa nu trisez, desi este enorm de greu! Tentatia e prea mare, fiorii prea intensi, imaginatia prea departe... Pentru o fractiune de secunda, am impresia ca timpul s-a oprit si sunt acolo, in zapada, cu fulgi mari si albi. Desi e pustiu, simt ca sunt inconjurat de zambete si ca ma joc precum un pui de om ce se bucura de prima ninsoare din acel an. Imi doresc sa fac un om de zapada... sa-i pun o cana rosie pe cap, si sa-i privesc zambetul neincetat. Sa fie fericit ca exista si ca cineva il admira, il priveste, il savureaza....

Pitesti

O mica plimbare prin Pitesti, in asteptarea trenului spre Bucuresti.

Andreea - Portet

Sambata, 3 ianuarie 2009. LA MULTI ANI!

Dimineata la ora 5, imi pregatesc constiincios acumulatori, obiective, blende, blituri si tot ce consider ca as avea nevoie pentru o mica sedinta de portret cu Andreea. Scot capul pe geam... afara ninge. Ma gandesc "super! vreme numai buna de fotografiat!". Imi pregatesc si cateva sandwitch-uri si plec frumos spre gara Basarab. Drumul spre Pitesti mi se pare ca dureaza o eternitate. Ma gandeam la cum va decurge mini-sedinta si numaram stalpii de telegraf.
Ajuns in Pitesti, Sunt intampinat de Andreea si mergem incet in cautarea unei locatii bune. De data asta am fost luat prin surprindere, Andreea isi facuse temele si alesese deja o locatie incantatoare pentru tema aleasa.
Dupa ce se termina tot, eu aleg sa pierd un tren si sa mai fac ceva street photo prin oras, incercand sa ma ratacesc. Ca de obicei, n-am reusit, asa ca m-am intors in gara si am asteptat trenul spre Bucuresti. A doua jumatate a drumului a fost un deja-vu, intre Titu si Bucuresti.

In continuare o mica parte din portretele cu pricina.

Blog nou

De astazi am un blog nou.

http://fotors-events.blogspot.com

Aici or sa fie postate doar imagini de la evenimente.